Saptamana trecuta vorbeam cu o tipa pe facebook despre U2. Nu mai sunt nici eu mare fan de cand Bono si-a luat ochelari cu lentile galbene, încercand sa dea putina culoare unor albume care nu mai aveau nimic din perioada buna, stiti voi care e aia.



Oricat de mult am dezascultat ce scoate Bono de cativa ani incoace, n-am ajuns la gradu’ ala de manierism, in care e foarte la moda sa-l dispretuiesti pe Bono: ba ca ce canta acum e gay, ba ca prea e el salvatorul lumii etc.



Cand e vorba de U2, o actiune de implicare sociala, fie el concert de caritate sau turneu în Etiopia, n-ar putea niciodata sa-mi influenteze felul în care am perceput la un moment dat un album genial cum e “Joshua Tree”.







Politica e una, muzica e alta, cel putin pentru cei care pot cat de cat sa disocieze actiunile unui individ de soundul unei trupe. Poate aici ar fi ok s-o citez putin pe fata de care vorbeam la inceputul articolului: “yeah but U2 suck latley innit? and bono is a twat so…:D…<<… da joshua tree a fost …[eu am fost fan], da dupa achtung baby cand au inceput ei sa salveze lumea [asa toata toata] însa…>>”.



Inteleg de aici ca asocierea unei trupe cu o cauza sociala nu da bine la tipele de pe facebook. Ce e de facut? Pentru ca, hai sa fim seriosi, intre fetele de pe facebook si simpatia unui ONG, e clar care e alegerea.



Ce vreau sa zic de fapt e ca The Amsterdams a adoptat de curand un ONG, prin programul “Adopta un ONG” (www.adoptaunong.ro), e vorba de World Vision Romania. Deocamdata ma bucur ca nu suntem la fel de celebri ca U2. Altfel, acum ar fi trebuit sa ma semnez scurt: “Andrei – such a twat”.

de Andrei Hategan, The Amsterdams

Share/Save