Copenhaga, te-astept ca si cand
Astept zapada. Ca in fiecare an, urmarind cerul in diminetile de decembrie. Intre timp, amiezele ma gasesc pe la 10-12 grade, fara caciuli si manusi. Atunci imi pun nadejdea in urmatoarea zi. Sper ca iarna sa gaseasca drumul inapoi si anul acesta. Despre anii urmatori nu pot spune nimic. In acest decembrie astept un semn si o voce puternica de la Copenhaga. Pentru iernile si verile noastre, pentru oceane si corali, pentru ursii polari si pentru apa care ne tine … Vezi tot articolul
Fara comentarii

Pe vremea cand puricele se potcovea cu 99 ocale de fier si toata Romania bea suc de la TEC sticlele de plastic nu lipseau din nicio casa. Se pastrau si se foloseau intens – recipiente pentru vin, pentru sifoane, ba chiar si pentru aracet, gaz, benzina. Sticlele de plastic NU SE ARUNCAU. Dupa ceva vreme bauturile imbuteliate in ambalaje de plastic au devenit si mai accesibile, iar camarile din blocurile comuniste au devenit neincapatoare, Si am inceput sa le ducem „la tara”. Pentru vin, tuica, … 
Cand am auzit ca trebuie sa scriu un articol (n.n. – in Sapte Seri) de 1500 caractere despre lucrul asta numai ca nu mi-am pus mainile in cap.
Cea mai deplasata intrebare pe care i-o poti adresa unei trupe este ”de ce faceti muzica?” Nu pentru ca ar fi greu sa masluiesti un raspuns rapid atunci cand ai microfonul in fata ci pentru ca oricare ar fi motivul, faptul ca pur si simplu se intampla te plaseaza intr-o sfera unde intrebarile trebuie sa fie ceva mai suculente ca sa-si aiba rostul, si sa primeascaa, in definitiv, un raspuns.
Ne grabim de acasa, la serviciu, alergam catre intalnirile cu prietenii, ne stresam in trafic si la metrou, ne grabim sa ajungem inapoi acasa. Zilele noastre semana una cu celalata, ca doua coli goale de hartie, ce asteapta sa fie umplute cu fapte redundante, neinsemnate. Cum ar fi daca am umple aceste coli de hartie cu ceva semnificativ? Ar fi bine, si chiar deloc imposibil…



